Adoptia... pro sau contra?

Options Adoptia... pro sau contra?
Subiectul anterior · Subiectul urmator
ingerash
Postat: Thursday, April 3, 2008 1:07 PM


Nivel: DIAMANT

Intrat: 1/17/2008
Postari: 27673
Locatia: u.k.
shirel wrote:


Este greu ,am auzit de asta ,dar merita totul cind o vezi in fiecare zi
alaturi de tine stii ca este a ta .Este asa de frumoasa ,ai facut o
alegere deosebita si sint sigura ca si voi sinteti oameni deosebiti!pupici


O MAMA ADEVARATA NU ESTE CEEA CE NASTE,CI CEEA CE CRESTE,HRANESTE SI
EDUCA COPILUL SI-I DARUIESTE DRAGOSTEA ADEVARATA !

Subscriuflowers
S.ELENA
Postat: Thursday, April 3, 2008 3:08 PM


Nivel: Senior

Intrat: 6/20/2007
Postari: 7308
Locatia: Printre probleme......
Si eu as adopta, cand am vazut ca trecuse atata timp si nu mai ramasesem insarcinata incercam sa-l conving pe sot sa demaram...dar intre timp am aflat vestea cea buna.


Am si eu o cunostinta (barbat) pe care nu o mai vazusem de vreun an jumate. Cand ne-am intalnit plimba copilul in parc (eu nestiind ca sotia ii nascuse de cand nu ne mai vazusem), iar eu i-am spus senina ca fetita e leita maica-sa.
El a zambit si mi-a zis ca de fapt copilul este adoptat, ei nereusind sa faca unul.

Le-a fost foarte greu cu formalitatile, mai ales ca a fost vorba de copil nou-nascut, dar a meritat din plin: au o minune de fetita!!!!:601:
Sfefania_Johansson
Postat: Thursday, April 3, 2008 4:26 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 10/24/2007
Postari: 2267
Locatia: Suedia
CATEGORIC as adopta!!! chiar de la inceputul relatiei mele cu sotul am vorbit despre asta si am spus ca in caz ca nu putem face copii, vom adopta. sotul meu e adoptat si mai are inca o sora adoptata din corea de sud si un frate din columbia, bogota, la fel ca el (nu provin din aceeasi familie). iar pentru parintii lui el si fratii lui au fost mereu copiii lor..chiar daca nu sunt parinti biologici, au oferit toata dragostea si au facut mereu tot posibilul ca sa fie ei fericiti. au investit timp si bani si nervi ca sa ii "primeasca" si ii vad cu cat drag se uita la ei, cum ii masoara pe fiecare din cap in picioare..si acum cand au toti in jur de 30 de ani..ii vad cu cata emotie povestesc povestile de adoptie si imi dau seama ca nu e diferenta de dragoste..ii multumesc lui Dumnezeu ca putem face copii si ne-a binecuvantat deja cu papusica noastra minunata!! sper sa ii mai facem 2-3 fratiori, pt ca sunt o binecuvantare!! dar daca ar fi fost alta situatia, va asigur ca am fi adoptatpupici flowers
felyy
Postat: Thursday, April 3, 2008 4:37 PM


Nivel: Grupa mijlocie

Intrat: 10/16/2007
Postari: 318
Kali spunea ca in Romania adopta doar persoanele care nu pot concepe si cam are dreptate.Probabil eu fac parte din exceptii.Povestea noastra este mai deosebita.
Eu si sotul avem aceeasi varsta si ne-am casatorit la 19 ani (iubire mare sic ).Intr-o zi am aflat ca mai multi prieteni mergeau in fiecare duminica la caminul de copii ,de unde luau fiecare cate un copil si il plimbau cateva ore prin parc.Am hotarat sa mergem si noi cu ei,pt. ca oricum mergeam prin parc si asa macar mai scoteam si noi la aer un copil (copiii mai mari ii scoteau in curtea caminului ,dar pe cei mici nu-i scoteau din lipsa de personal).
Cand am ajuns acolo nu stiai pe care sa il ei pt. ca erau foarte multi.Am intrat intr-o camera unde erau in jur de 10 copii ,majoritatea stateau pe jos si nu avea nici unul mai mult de 1 an.Trebuia sa aleg unul pe care sa-l spele si sa-l imbrace frumos si nu stiam pe care.In momentul acela unul care statea pe jos pe burtica s-a uitat la mine si mi-a zambit.Am zis sa mi-l dea pe acela ,iar ingrijitoarea mi-a zis ca este fetita si o cheama Mihaela.
Am luat-o in acea duminica si inca vreo 4 duminici si am inceput sa ne atasam de ea.Am facut cerere sa o luam de vineri pana duminica si pana la urma nu am mai putut sa o ducem inapoi.Le-am spus ca vrem sa o adoptam ,dar ne-au spus ca ea nu are actele facute pt. adoptie.Intr-o zi cand ne-am dus sa prelungim cererea (pt. ca o luasem ca voluntari trebuia sa facem cerere in fiecare saptamana) ne-au spus ca este trecuta pe lista pt. adoptii internationale si am crezut ca mor plans .Am spus ca eu nu renunt la fata mea si ca stiu ca am prioritate la adoptie.I-am spus directoarei de la casa de copii ca o cunosc pe directoarea de la Protectia Copilului si voi face scandal disputa cand a auzit ca o cunosc pe directoare a sunat de fata cu noi la cine se ocupa de adoptiile internationale si i-a spus sa o scoata de pe lista pt. ca exista parinti romani care doresc sa o adopte. Ne-a spus sa ne grabim cu actele ca luni trebuiesc depuse (era vineri).Am alergat ca nebunii dupa toate actele necesare (nu sunt putine)si am reusit sa le depunem la timp.Am fost chemati la comisia de evaluare ,au venit acasa in vizita sa vada conditiile ,etc.
Pt. ca nu aveam decat 21 de ani ,toata lumea a spus ca nu suntem sanatosi la cap si ca trebuie mai intai sa incercam sa avem copii nostrii.Precizez ca noi nu stiam daca putem sa nu sa facem copii pt. ca ne protejam tot timpul,vrand sa facem copii dupa 25 de ani.La comisia de evaluare erau in jur de 15 persoane si ne-au intrebat de ce vrem sa o adoptam ,iar raspunsul nostru a fost simpu - pentru ca o iubim si nu putem sa stam fara ea.
De la depunerea actelor si pana la schimbarea certificatului a trecut cam 1 an.
Vreau sa va spun ca in momentul in care am adoptat fetita ea avea 1 an.Doar eu aveam servici si nu o duceam foarte bine.Pt .ca sotul nu avea servici mai mult el s-a ocupat de cresterea ei si jumatate din salariul meu se ducea pe lucruri necesare fetitei ,dar nu am regretat niciodata alegerea facuta,iar D-zeu ne-a ajutat si acum avem amandoi servicii foarte bune ,avem casa noastra si nu ne lipseste nimic.
Fetita noastra scumpa a implinit pe 28 martie -10 ani si suntem foarte mandri de ea.
Cand aveam 25 de ani am zis ca e timpul sa-i facem o surioara si am ramas insarcinata din prima incercare ,dar nu am reusit sa duc sarcina la capat.Am mai asteptat 3 ani si la 28 de ani am ramas din nou insarcinata ,tot din prima incercare ,dar sarcina s-a oprit din evolutie la 6 saptamani.Am trecut peste aceste pierderi destul de greu ,dar faptul ca o aveam pe fetita mea scumpa m-a ajutat foarte mult.
Anul acesta in februarie am avut un avort menstrual.De fiecare data cauza pierderii a fost alta.Am toate analizele bune si toate sansele sa fac un copil.
Ne-am dorit amandoi o fetita si o avem . Daca D-zeu va dori sa-i dea un fratior sau o surioara e binevenit,daca nu, noi multumim lui D-zeu ca avem o familie implinita.

PS. Nu o cunosteam pe directoarea de la Protectia Copilului si nu m-a costat decat taxele pt. intocmirea dosarului.
Sfefania_Johansson
Postat: Thursday, April 3, 2008 4:55 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 10/24/2007
Postari: 2267
Locatia: Suedia
frumoasa poveste felyypupici flowers iti tin pumnii sa vina cat mai curand si fratiorul mult asteptatpupici
mommy
Postat: Thursday, April 3, 2008 5:25 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 11/18/2006
Postari: 3674
Felyy, sunt impresionata de povestea voastra! Sa fiti fericiti si sa va dea Dumnezeu mai multi copii, sa va bucurati de ei! pupici flowers
bulinutza
Postat: Thursday, April 3, 2008 5:48 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 10/14/2007
Postari: 3780
Locatia: intre prietene dragi...
Felyy, am mai citit o data povestea ta, dar nu atat de detaliat, de data asta mi-au dat lacrimile...E o minune sa ai un ingeras in viatza ta...La multi ani printzesei tale si ai sa vezi ca va veni si fratiorul/surioara Mihaelei...
Iti doresc tot binele din lume, pt gestul tau deosebit!!!!!pupici pupici pupici
ingerash
Postat: Thursday, April 3, 2008 6:10 PM


Nivel: DIAMANT

Intrat: 1/17/2008
Postari: 27673
Locatia: u.k.
felly ,felicitari pentru curajul tau si perseverentafirstprize firstprize firstprize Iti doresc ca Dumnezeu sa va binecuvanteze cu copilasi angel
felyy
Postat: Thursday, April 3, 2008 6:27 PM


Nivel: Grupa mijlocie

Intrat: 10/16/2007
Postari: 318
Multumesc fetelor pupici
Maria & Mario
Postat: Thursday, April 3, 2008 7:16 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 2/13/2006
Postari: 9871
Locatia: Departe-poate prea departe
Sunteti binecuvantati cu o minune de fetita, sunt convinsa ! Destinul asta are pentru toti nori de fericire si ploi de lacrimi ! Sa vi se indeplineasca dorintele, felly ! ca meritati ! bravo
Rody
Postat: Thursday, April 3, 2008 7:34 PM


Nivel: Senior

Intrat: 6/10/2006
Postari: 6198
Locatia: Peste tot si nicaieri...
Felly,mi-au dat lacrimile.Felicitari pt alegrerea facuta bravo bravo bravo
gina77
Postat: Thursday, April 3, 2008 9:42 PM

Nivel: Membru

Intrat: 10/25/2007
Postari: 76
Locatia: tulcea
marmita wrote:
Eu pot sa dau detalii despre adoptie, fetita noastra e adoptata.
Am trecut prin situatii dificile, dar sincer va spun, cand o privesc.... merita.

marmita---felicitari! ma bucur ca pot vb cu cineva care a facut asta. te-as ruga sa detaliezi puti procedura de adoptie si sa-mi spui macar cam cat a durat. am inteles ca ati avut si niste cunostinte....si noi avem o situatie mai deosebita, de fapt sotul- si sper sa putem si noi sa ne folosim de asta. noi vrem ca marti sa mergem la protectia copilului sa demaram formalitatile pentru adoptie. sunt foarte interesata de ceea ce ati facut voi si astept un raspuns de la tine.multumesc
apropo, si noi suntem galateni desi acul locuim in jud tulcea
Anelise
Postat: Thursday, April 3, 2008 10:02 PM


Nivel: SAFIR

Intrat: 2/4/2008
Postari: 17364
Locatia: Ro
Felyy, nu am cuvinte sa-ti spun cat de impresionata am fost de povestea ta. Asa cum spunea si Bulinutza, mi-au dat lacrimile. Nu-mi ramane decat sa te felicit pe tine si toate mamicile care au adoptat un copil. Cred ca e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face cineva. firstprize bravo
Va doresc multa sanatate si fericire si mai multa, alaturi de comorile voastre!
Matusa mea a adoptat o fetita (pe care am botezat-o eu ras ) si exact la un an cand a iesit certificatul a aflat ca a ramas insarcinata. Si acum are doi copii extraordinari, fetita si un baietel. pupici
felyy
Postat: Friday, April 4, 2008 8:13 AM


Nivel: Grupa mijlocie

Intrat: 10/16/2007
Postari: 318
Sunteti foarte dragute fetelor pupici
Am stat mult si m-am gandit pana sa postez povestea mea,mai ales ca prietenii nostri nu ne-au inteles si foarte multa lume ne privea ciudat.Stiu ca este atipic sa adopti la 21 de ani,dar noi asa am simtit si acum suntem foarte fericiti.De obicei ,intr-un cuplu infertil,barbatii sunt cei care nu accepta ideea adoptiei.Pe mine m-a impresionat sotul meu ,cand mi-a spus ca el are fetita lui si nu-i mai trebuie nimic angel
marmita
Postat: Friday, April 4, 2008 10:46 AM

Nivel: Avansat

Intrat: 9/11/2007
Postari: 1349
Felicitari Felly, e o poveste frumoasa, si la noi, desi fata a implinit 1 an si 2 luni, nu am reusit inca sa schimbam certificatul, suntem pe ultima suta de metri. A fost o situatie tensionata legata de adopia fetitei pentru ca in momentul in care ne-am hotarat sa o adoptam noi nu avea facute actele de adoptie. si dupa cum bine stiu acumras , nu poti adopta fara atestatul de familie adoptatoare dat de catre protectia copilului, dupa ce depui toate actele mentionate la inceputul topicului, evaluari psihologice si sociale, cursuri ce dureaza 3 saptamani impreuna cu alti parinti potentiali adoptatori. Abia dupa ce obtii atestatul, se trece la etapa urmatoare si anume potrivirea (dintre bb si parintii adoptivi), apoi urmeaza deschiderea procedurii de adoptie, acordarea plasamentului (incredintarea in vederea adoptiei), perioada de 3 luni in care se constata ca familia si bb se inteleg bine, si adoptia e in interesul copilului. Dupa aceasta perioada de 3 luni se trece la incuviintarea adoptiei, si dupa ce tribunalul da sentinta favorabila, se schimba certificatul copilului si totul e ok din pct de vedere legal. Urmeaza apoi monitorizarea adoptiei timp de 2 ani de catre asistentii de la protectia copilului. Stiu ca e greu, dar se merita. Si sa va spun de ce a fost mai greu la noi. Mai era o famile interesata de adoptia fetitei, noi aflasem de ea dupa aceasta familie, dar cum mamica naturala a preferat sa ne-o incredinteze noua(era o fetita de liceu)am luptat pentru ea. Cealalta familie avea deja atestat, si s-a dus direct la directoare si a cerut expres sa ii fie ei acordat dreptul de a o adopta. Cum noi am avut norocul sa cunoastem o jurista, ne-a invatat cum sa scoatem bb din spital legal, si sa o tinem la noi, caci mamica naturala nu era bine venita cu bb in familie, deci era exclusa externarea ei impreuna cu bb. Asa ca am facut cerere de plasament familial pt bb, am luat fetita acasa din spital si ne-am vazut de treaba. Numai ca aveam sa constatam ca nici cealalta familie nu s-a lasat mai prejos, si cu ajutorul celor de la protectie ne-au facut viata un calvar. Pentru ca nu aveau temei legal sa ia bb de la noi, au jucat cartea ce o stiau mai bine: demoralizarea. Ne-au facut sesizare la politie, am fost chemati sa dam declaratii, si noi si bunicii naurali(fiindca mama era minora), vizite cu amenintari subtile acasa a asistentilor, la scoala unde invata mamica, prin vecini. La un moment dat, cand fetita avea aprox 2 luni, nici nu o botezasem inca, bb era agitat din cauza stresului nostru, slabisem f mult amandoi, ne hotarasem ca poate ar fi mai bine pt bb sa mearga la celalata familie, sa terminam cu stresul, poate asa fetita avea o viata mai buna. Asta se intampla seara, vb deci cu sotul ca dimineata sa o dam protectiei, ne uitam la bb, ea radea la noi, se juca si parca spunea din priviri: nu ma dati, ma simt bine aici cu voi. Si pt prima data in viata mi-am vazut sotul plangand cu hohote, isi lua ramas bun de la ea. Mi s-a rupt inima cand am vazut cat de mult suferea dupa micuta(el renuntase la servici sa o creasca, el e in cresterea copilului) si at am hotarat ca merg pana in panzele albe si nu dau fata de la noi. Asa ca a 2a zis ne-am angajat avocat,am mers la tribunal cu sesizare de abuz in serviciu a directoarei, am facut recurs la negarea acordarii plasamentului,ne-a judecat vreo 3 termene si cand sa avem castig de cauza, vb tatal meu cu o "cunostinta" de lui, si ma suna dir sa-mi zica interesul copilului e sa fie adoptat de noi, si sa venim sa vedem in ce stadiu ramasesem cu procedura de adoptie, ca sa o finalizam. De atunci nu am mai vazut pe la noi pe acasa nici un asistent (nu ca ne-am plange de lipsa luiras ) si totul e ok acum. Daca ar fi sa o iau de la capat stiind ce ma asteapta, la fel as proceda, nu as schimba hotararea, chiar daca ne adusesera in pragul disperarii. Mi se umple inima de bucurie cand Andra zice: Mama! Tata!
Oau, gata, ma opresc acum din povestit, ca am scris nu gluma.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed