Greseli ale parintilor, cum pot afecta psihologia copilului?

5 pages : [1] 2 3 4 5

Options Greseli ale parintilor, cum pot afecta psihologia copilului?

Subiectul anterior · Subiectul urmator

merlin

Postat: 23 ianuarie 2008 13:05

Nivel: Nou nascut

Intrat: 23.01.2008
Postari: 12

Buna ziua,

Am un baietel in varsta de 1 an si 6 luni. Am o problema foarte mare pe care nu stiu cum sa
o rezolv. Nu mai stiu nici macar daca ceea ce gandesc eu este corect sau nu. Am nevoie de ajutor.

Inainte de a se naste Vladut, cand nici macar nu era insarcinata sotia mea a avut loc o discutie
intre mine, sotia mea si mama ei. Mama ei a venit cu plante medicinale pentru a face ceaiuri si sa ne ajute
sa facem un copil. Eu nu eram deloc convins ca trebuie sa beau acele ceaiuri. Pana aici nici o problema.
Insa... In discutie soacra mea imi spune: "Ce ai spune daca sotia ta ar face un copil cu altcineva?" Pur
si simplu ma socat intrebarea si singurul raspuns pe care l-am putut da a fost: "Atunci si eu pot sa fac un
copil cu altcineva". Peste numai trei luni aflu ca sotia mea a ramas insarcinata. Evident nu am putut sa uit
intrebarea soacrei mele. Toata perioada cat a fost insarcinata a fost un cosmar, intrebandu-ma mereu daca este
sau nu copilul meu. Am propus sa facem test ADN, care a fost refuzat. "Ce, nu ai incredere in mine?" Oricum,
cert este ca eu am simtit ca mi-a fost furata bucuria vestii ca o sa avem un copil si in perioada de inceput
dupa ce sa nascut Vlad nu am putut sa nu fiu un pic mai rece. Destul de repede insa am ajuns sa imi iubesc
foarte mult copilul si nu m-am mai gandit la acea discutie purtata cu soacra, dara fara ca vreodata sa o pot uita.

In prima luna a lui Vlad sotia mea a dorit ca mama ei sa stea cu ea sa o ajute. Nu am avut nimic de
obiectat. Insa... Cand Vlad avea aproximativ o luna a venit mama mea in vizita la noi. Soacra mea era in bucatarie
si pregatea ceva in haine de oras. Mama ia spus ca era ai bine daca se schimba de haine inainte sa intre in
bucatarie, pentru ca asa o sa intre mirosul in hainele de oras si poate chiar sa le si strice. Raspunsul soacrei
a fost uluitor pentru mine si mama mea: "Nu am avut unde sa ma schimb pentru ca avem musafiri si acesti nu mai
pleaca". In acasa nu eram decat eu, stoia mea, soacra, mama mea si Vlad. Singurii musafiri, daca este sa le spunem
asa, nu puteau fi decata soacra mea si mama. Mi sa parut inacceptabil ca sa ii spuna mamei mele ca este musafir
si sa ii mai si sugereze ca de ce nu a plecat mai repede. Oricum, nu era de mai mult de 30 minute la noi. Mama sa suparat
si a plecat imediat acasa. Am condus-o pana la usa blocului. Am revenit ca sa discut cu sotia mea, care deja vorbea cu mama
ei. Nu am apucat sa deschid gura si sotia mea mi-a si spus: "Cum si-a permis mama ta sa spuna ca mama mea e musafir si
ca sta prea mult aici?" Binenteles ca nu a crezut nici un moment ca nu sa intamplat asa. Cert este ca m-am enervat si
am dat-o afara pe soacra mea din casa. Rezultatul final? Sotia mea nu ia mai permis niciodata mamei mele sa vina la noi
in lipsa mea. Mama, deja mult prea mahnita, a incetat total vizitele la noi. Ne-am descurcat singuri cum am putut
cu cresterea lui Vlad.

A venit momentul cand Vlad a facut 1 an si 4 luni. Pana atunci am discutat cu sotia mea despre problema
intarcatului si cum putem sa facem asta. Solutia sugerata de ea a fost sa il dam pe Vlad parintilor ei si sa il
intarce. Nu am putut sa ma gandesc la aceasta varianta si am amanat cat am putut discutia finala. Am plecat in
Atena pentru o saptamana. Inainte de a pleca sotia mea mi-a spus ca isi cheama mama ei sa o ajute cat timp sunt plecat.
Am fost de acord. Cand am revenit le-am gasit cu bagajele facute si pregatite sa le duc la tara, la parintii ei.
Pe langa faptul ca am fost pus in fata unei decizii care ma afectat foarte mult (nu ma puteam desparti de Vlad atat
de usor), ma deranjat si faptul ca nu au tinut seama ca am fost plecat in Atena nu in concediu, ci cu serviciul, ca eram
foarte obosit si imi era imposibil sa conduc masina 300km. Le-a spus ca le duc, dar nici intr-un caz atunci, ci in urmatorul
week-end. Dupa aceea am avut o certa separat cu sotia mea in care i-am atras atentia ca a luat o hotarare in ceea ce
il priveste pe copilul nostru FARA CA EU SA FIU CONSULTAT. In final am cedat si am fost de acord sa il ducem pe Vlad
la tara pentru a fi intarcat. Iata insa ca au trecut aproape 4 luni de atunci si nu l-am mai vazut adus acasa. Ca sa aflu
ca de fapt el o sa stea acolo pana la varsta de 3 ani, cand o sa il ducem la gradinita. Din acel moment eu nu mi-am
mai gasit linistea. Si ca totul sa fie si mai rau, cand am fost acum la tara am constatat ca le spune bunicilor mama si tata.
Noua nu, nu stiu ce suntem noi pentru el, in mintea lui... Le spune mama si tata pentru ca buncii ii spun mereu
vina la mama, hai cu tata, etc. Le-am spus ca Vlad are deja un mama si tata, ei sunt fie mamaie/tataie fie bunica/bunic.
Nu au fost de acord nici socrii ei nici sotia mea. Ei fac asta pentru ca Vlad sa nu simta ca nu este langa tatal si mama lui,
plus ca el nu poate pronunta altceva... Mie mi se pare ingrozitor modul in care este pusa aceasta problema.

Am sugerat sa il luam pe Vlad si sa avem o bona. Refuz total. I-am spus sotiei mele ca ea inca nu sa intors la servici
si poate sa stea cu el acasa. Nu se poate, trebuie sa invete si sa se odihneasca inainte sa se intoarca la servici. Daca
nu te-ai odihnit in 4 luni cat nu ai stat cu Vlad si nici la servici nu te-ai intors, in cat timp ajungi sa fii odihnit?

Sunt disperat. Ce pot face? Ce solutie poate exista atunci cand sotia mea nu este alaturi de mine si nu gandeste
la fel? Eu trebuie sa lupt cu 3 persoane (sotia si socrii) de unul singur. Nu pot discuta cu ai mei aceasta problema
pentru ca deja se va transforma in ceva foarte urat dupa ce vor intervenii si ei.

M-a gandit de la ma duce sa imi iau copilul de acolo eu pana la a divorta.